Cu mine tata s-ar mandri
Pe-al mamei chip un zambet ar inflori
Fara sa cuceresc noi lumi si glorie
Sau cu un nou stil sa intru in istorie.
Destul ar fi sa folosesc in viata
Unealta de la ei-a lor povata
sa-mi carmuiesc corabia propiei sorti
Printre corabii pline de idioti.
Chiar de n-as fi macar o data-n frunte
De n-as urca pe-al omenirii varf de munte
Sa fiu un biet numar intr-o gloata
Tot as muri cu inima-mpacata
Ca am facut tot ce mi-a stat in fire
Ca mi-am urmat propia gandire
Am dat din mine ce era mai bun.
De restul se ocupa el acum.
(Iubirea neconditionata
Va iinflori din grija ne-ncetata).
In cel din urma ceas
Tot cea mai ramas
E sa fiu om, sa pot infrunta
Tot ce destinul pune-n calea mea
Sa fiu numit, drept, fara de tagada,
Farama din din a domnului pamada.
Sa fiu ce sunt, de-atat mi-e dor
Sa fiu mezinul lui si al ei copilullor,
Si chiar de cresc eu tot copil as fi.
Astfel cu mine tata s-ar mandri,
Si-al mamei chip de zambet va-nflorï ...
