Rece sufla vant in albia secata
Soarele-a ars graul ce noi l-am scos din piatra
Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.
Si vine ploaie mare si focul o sa-l stinga
Si cine-n suflet iarasi odaia o s-aprinda?
Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.
Si vine noapte deasa si drumul ni-l ascunde
Ca singuri sa patrundem padurea numai umblet.
Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.
Si vine apa mare si podul ni-l darama
Si mult prea larg e raul ca tu sa-ntinzi o mana
Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimïlor tale.