Ochii albastri ai lui Dumnezeu
In munti, acum, e-un fel de-nlacrimare
Si lacrimile picura mereu,
De parca s-a-ntamplat ceva ce doare
Si astazi, plang, in loc de fiecare,
Ochii albastri ai lui Dumnezeu.
Noi stam in ochii lui si-avem de toate
Si suntem asezati si calatori
Si el cu-aceleasi lacrimi ne strabate
Si-n ele, cand altfel nu se mai poate,
Cadem si noi din ceruri uneori.
Sunt toate intr-o ordine fireasca,
Se frange tot ce se cuvine frant,
E masca unde este loc de masca,
Pe noi, pe toti, din pleoapa lui cereasca,
El, uneori, ne plange pe pamant.
Acum, in munti, sunt lacrimi si e ceata
Si soarele s-a spart ca un deochi,
Vai, Doamne, tu ne dai aceasta viata
Si o gustam cu mila indrazneata,
Ce bine ne simtim la tine-n ochi.
Din ochii tai, lumina lumii vine
Si tu chiar intunericu-l descosi
Si-am vrea sa-ti fie totdeauna bine
Si, uneori, ne temem pentru tine
Sa nu orbesti de-atatia pacatosi.
Adrian Paunescu, Hateg - Petrosanï
5 august 1995
