ADdVers, 2009, BAW RecordS,
"A", "D" mare, "d" mic, "V" mare, restul "ers" cu
litere mici,
Un nou inceput de la am dat raspunsuri pana aici,
Acuzati pe jumate' nu suntem paralitici,
Daca nu iti plac piesele, nu deschide carcasa,
Ca aerul de bahula iti va imbacsi casa,
Sa-nteleaga publicu', hap-tu sa-nteleaga,
Ca legam orice subiect de unul nou mai rau ca-n metastaza,
Nu suntem copii ce ne mirosim saliva,
Si nu cantam despre fetite care dorm pe pernite viva,
Te impuscam cu rime invatate pe trotuare,
Si-ti spunem ca mortu are parte de serivicii mortuare,
Sa-ntealeaga publicu' hip-hop is no. 1,
Greu de promovat oricum, fiind a fucking romanian,
Nu vorbim despre bani, putere si femei,
Noi ca oameni nu am fost facuti pe lei,
Daca pe voi va face ceea ce sunteti, o bancnota,
Pe noi ne amuza ca voi sunteti un banc fara nota,
Suntem o foaie trasa la indigo de niste daltonisti,
Care nu pot distinge mesajele dintre artisti,
Valorile mai mari decat cifre pe foi,
Se duc in jos, in timp ce-apar comerciale noi,
Rapu e comedie pe bani, la televizor color,
Cand aparem in prim plan, devine incolor,
Pe aceleasi beat-uri bolnave de adevar exprimam ideea,
Navalind in suflet ca in nisip precum mareea,
R x2:
Sa inteleaga publicu', Sa inteleaga publicu',
Da, da, hapthu, sa inteleaga publicu',
Sa inteleaga publicu', Sa inteleaga publicu',
Bla bla bla, hapthu, sa inteleaga publicu',
Prezentand intrarea intr-un alt decor,
Nu cum noi am vrea, ci cum altii vor,
Vi se parea mai corect sa inteleaga,
Cei ce-n a hip-hop-ului nuanta la ochi se leaga,
Sa inteleaga publicu, ne spuneam printre amintiri,
Pictand solutia necunoscutei din priviri,
Am dat raspunsuri, printre deciziile luate iar,
Cineva imi soptea alaturi: "si pe-aceia, frate..."
Speram in continuare, gustand cuvantul "doare"
Si-alte ganduri alinate intre maini incrucisate,
Dorinta de a spune suferea in tacere, iar
Senzatii in durere, indoctrinate de placere,
In primul rand, vroiam atat de mult sa rad,
Ca timpul ma oprea, asta-i partea a doua,
Diferenta o stiam, dar imi amintesc ca eram,
Indiferent l-alegere intre zambet si durere,
Multumind lui Dumnezeu, merg mai departe,
Caci ceea ce sufletul simte nu pot exprima-n cuvinte,
Sunt prea putine, dar ne lasam purtati,
E mai mult de cat mesaj sa putem fi alinati,
Cand printre randuri ai sa te regasesti,
Capul sus, nu esti singur, ai cui sa vorbesti
Si ca putem fi aproape, tine minte,
Atat cat simt ca merge, lacrima n-o voi sterge,
R x3:
Sa inteleaga publicu', Sa inteleaga publicu',
Da, da, hapthu, sa inteleaga publicu',
Sa inteleaga publicu', Sa inteleaga publicu',
Bla bla bla, hapthu, sa inteleaga publïcu',
