Pun pe foaie...ideei ce nu-s întâmplãtoare...
Gânduri sparte, versuri aruncate ca dintr-o carte...
Mã opresc....trag un fum și gândesc...
Vreau sã amintesc scriu fãrã dex...
Ceea ce fac mi-a intrat în reflex...
Scriu fãrã sã ma opresc...
Da.....ție-ți sunã copilãresc....
E vital sã asculți, sã încerci, sã greșești, dar sã nu renunți...
Sã scri tot ce simți sã te descarci cand viața nare nici un sens...
Arunc pe foaia asta versuri, sentimente și o lacrimã rece...
Dar mai bine ridic capu și privesc înainte...
De multe ori mã întreb oare ar trebui sa cred? ? ...
Dar mã fac cã nu observ viața asta fãrã sens...
Și încã nu înțeleg de ce trãiesc în atâta jeg...
Oare pot sã observ partea plinã a paharului? ? ...
Neah...E plin de cioburi când toți alergãm numai dupa droguri...
E praf....toți suntem pe Etno si Taraf...
Nu ne intereseazã nimic scopul e de a produce nimic...
Când totul se poate defini prin nimic...
Sper sa fi înțeles ceva...
Și sper cã nu am scris aiurea...
Iar dacã un vers n-ai înțeles...
Atunci nu e poezïa mea cu subînțeles...
