Eugen Iustin:
Azi ma invelesc cu norii vostri multumesc
in grotesc ma infasor incropesc din dor
devin povestitorul meu cum am vazut in vis
nu mai bateti v-am zis cerul meu ramane-nchis
m-ati suflat si m-ati stins
am rasuflat m-am aprins
m-ati daramat m-ati intins
m-am decorat si m-am intins
peste patul meu de foi
este patul de ne-voi
este tihna din vapai
unde ochiul mi-l indoi
doar un dans umil in doi
doar un dans umil in doi
Iesiti din cerul meu lasati-mi soarele-n pace
lasati-mi ploile in pace aripa mea nu mai zace
si bate zbor sub ea si bate zbor deasupra
si poate-s nori asupra mea dar imi place asa
astazi ma ning in sus peste frig vam zis
bateti degeaba cerul meu ramane-nchis
nu mai bateti nus aici
nu mai bateti sus aici
cerul mi lati inchis in culorile de trist
cerul meu ramane-nchis pe dinauntru
inapoi, asa razbate, curcubeul meu de noapte
refren:Nu mai bateti v-am zis
nu mai bateti v-am zis
nu mai bateti v-am zis cerul meu ramane-nchis
Nasta:
Vatzi adus norii peste flori,
umbrele peste pamant,
sa nu rodeasca fructul
pashilor mei.
De cand vam auzit batand din palme
ritmul ironiei,
sus am tras obloanele zambetului rapus de plans.
dintre ferestre
am inchis doar o pleoapa;
dintre peretzi miam inchis cerul in shoapta.
Acum poetzi incanta foi cu-al meu sfarshit.
Am cerut sa fiu invelit
cu un suspin, dar nu pe pamant umbrit.
Miatzi luat petalele ei! De ce?
Nu vau induioshat lacrimile ei?
Acum batetzi degeaba, cerul ramane-nchis.
Spunetzimi de ce-avetzi nevoie sa fitzi doar vis? ....
Eu intrun pas ramas mai sper.
Va cer sa plecatzi.
Va las trecutul shi pier dupa cemi traiesc prezentul
sub cerul ce nu-l voi insenina decat pentru-o stea.
Cerul meu ramane-nchis.
Soarele a devenit mai greu de cand
miatzi luat ce sufletu-mi a atins.
Ramane-nchïs cerul meu.
refren x2
