Ai 22 faci 23,
Deja ești una din femei.
De ceva vreme nu mai stai acasã,
Vrei sã faci lei.
Nu ne mai înțelegem deloc,
N-ai loc, n-am loc,
Dupã 2-3 scântei,
Nici nu știu cum iei foc.
Rãbdare nu mai ai,
Îmi tot repeți cã nu mai poți sã stai,
Vrei o casã nouã,
Vrei mașinã,
Nu-ți mai place prin tramvai.
Și vai, în ce c***t m-am bãgat,
Oare mai rezov ceva cu pumni și de la cap?
Știu cã nu știi și tu,
Nu mai am 15 ani jumate.
Nu mai vreau doar sex zi și noapte, nebunește pe la spate.
Printr-o parte sau prin alta,
Are grijã soarta,
Poți sã pleci, mã doare-n p**ã, mâine gãsesc alta.
Dar m-am schimbat, nu mai sunt de mult așa,
Trebuie sã ne liniștim cumva,
Eu sunt al tãu, te vreau pe veci a mea.
Hai sã gãsim o soluție,
Trebie sã purtãm o discuție.
O relația n-are legi cum are statul constituție.
Vrei revoluție de te porți așa urât?
Sau, sã înțeleg cã-ți place sã-ți bag mâna-n gât?
Nu înțelegi cã tu mã faci,
Sã am mii de draci.
La început încercai sã mã-mpaci,
Dar acum nu mai taci.
Încercã sã înțelegi,
Cã nu trebuie sã pleci, nu,
Doar sã alegi în ce fel vrei sã mergi,
Mai departe. Sã ne iubim ca la-nceput,
Sã auzi șoapte, sau țipete pânã târziu în noapte...
Te-am iubit mai mult decât îți poți inchipui,
Dar acum nu știu cum te faci cã nu mai știi...
Îmi arunci vorbe goale, noapte de noapte, zi de zi,
Viața noastrã roz, deja s-a cam fãcut gri.
O da, ce bãiat, nu simți cã mãnânci c***t?
Dacã vreau sã mergem mai departe,
Nu, m-am sãturat, si mi s-a luat, ești doar tripat.
Toatã ziua stai spart,
Doar filmele din capul tãu, ne despart.
Nu mai vreau sã împart cu tine același pat,
Știi bine, te-am iertat eu m-am sacrificat,
Și pentru cine?
E vorba de mine și de fericirea mea.
O sã plec curând de tot, am sã te las în lumea ta.
Mai știi când vorbeai de tac-tu? Cã nu-ți convine ce face?
Cã n-are grijã de mã-ta, cã nu-l suporți și nu-ți place.
Cã el vorbește, ea tace, de ceva vreme încoace,
Începi sã te comporți ca el, și vãd cã-ți place.
Așa cã nu-mi spune tu mie, ce e dragostea,
Cã pe YouTube arãți ceva, și-n realitate alt ceva.
Ți-am cerut doar respect, și sã nu mã minți deloc.
Dar viața noatrã e o minciunã, deci permite-mi sã iau foc.
Non-stop ca la magazin îmi vinzi iluzii multe,
Câteodata am impresia cã mã ții sã ai ce f**e,
Așa cã dute, nu mã mai rãnii, tu nu vezi cã mã doare?
Când vãd cã tot ce îmi promițï, sunt vorbe goale...
